Ce inseamna design-ul pentru mediu?

Proiectarea pentru mediu (DfE) este o abordare de proiectare pentru a reduce impactul general asupra sanatatii umane si asupra mediului al unui produs, proces sau serviciu, unde impactul este luat in considerare pe parcursul ciclului sau de viata. Au fost dezvoltate diferite instrumente software pentru a ajuta designerii sa gaseasca produse sau procese / servicii optimizate.

DfE este, de asemenea, denumirea initiala a unui program al Agentiei pentru Protectia Mediului din Statele Unite (EPA), creat in 1992, care actioneaza pentru a preveni poluarea si riscul de poluare pe care il prezinta oamenii si mediul inconjurator. Programul ofera informatii cu privire la formule chimice mai sigure pentru curatare si alte produse. EPA si-a redenumit programul „Safer Choice”, in 2015.

Orientarile initiale pentru o abordare DfE au fost scrise in 1990 de catre East Meets West, o organizatie neguvernamentala din New York. A devenit o miscare globala care vizeaza initiativele de proiectare si incorporeaza strategii de mediu pentru a imbunatati proiectarea produselor si pentru a minimiza impactul asupra sanatatii si mediului, incorporandu-l din stadiul de proiectare pana in procesul de fabricatie.

Strategia DfE vizeaza imbunatatirea tehnologiei si a tacticii de proiectare pentru a extinde domeniul de aplicare al produselor.

Prin incorporarea eficientei ecologice in tacticile de proiectare, DfE ia in considerare intregul ciclu de viata al produsului, facand in acelasi timp produsele utilizabile, dar minimizand utilizarea resurselor.

Obiectivul cheie al DfE este de a reduce la minimum costurile economice si de mediu pentru consumatori, concentrandu-se totusi pe cadrul ciclului de viata al produsului. Prin echilibrarea atat a nevoilor clientilor, cat si a impactului asupra mediului si social, DfE isi propune sa „imbunatateasca experienta de utilizare a produselor atat pentru consumatori, cat si pentru producatori, cu un impact minim asupra mediului”.

Proiectare pentru practici de mediu

Patru concepte principale care intra sub umbrela DfE:

• Proiectare pentru prelucrarea si fabricarea mediului: extractia materiei prime (minerit, foraj etc.), prelucrarea materialelor reutilizabile, topirea metalelor etc. si fabricarea, se realizeaza folosind materiale si procese care nu sunt periculoase pentru mediu sau angajati, asupra proceselor mentionate. Aceasta include minimizarea deseurilor si a subproduselor periculoase, poluarea aerului, cheltuielile de energie si alti factori.
• Proiectarea ambalajelor de mediu: Materialele utilizate in ambalaje sunt responsabile pentru mediu, si pot fi realizate prin reutilizarea produselor de expediere, eliminarea hartiei si a produselor de ambalare inutile, utilizarea eficienta a materialelor si a spatiului, utilizarea materialelor reciclate si / sau reciclabile.
• Proiectare pentru eliminare sau reutilizare: sfarsitul duratei de viata a unui produs este foarte important, deoarece unele produse emit substante chimice periculoase in aer, sol si apa dupa ce sunt aruncate intr-un depozit de deseuri. Planificarea reutilizarii sau reconditionarii unui produs va schimba tipurile de materiale care ar fi utilizate, modul in care acestea ar putea fi ulterior dezasamblate si refolosite si impactul asupra mediului pe care il au aceste materiale.
• Proiectare pentru eficienta energetica: Proiectarea produselor pentru a reduce consumul total de energie pe toata durata de viata a produsului.

Evaluarea ciclului de viata (ACV) este utilizata pentru a prognoza impactul diferitelor alternative (de productie) ale produsului in cauza, putand alege astfel cel mai ecologic produs. O analiza a ciclului de viata poate servi ca instrument atunci cand se determina impactul asupra mediului al unui produs sau proces.

LCA-urile adecvate pot ajuta un proiectant sa compare mai multe produse diferite in functie de mai multe categorii, cum ar fi utilizarea energiei, toxicitatea, acidificarea, emisiile de CO2, epuizarea ozonului, epuizarea resurselor si multe altele. Prin compararea diferitelor produse, proiectantii pot lua decizii cu privire la ce pericol pentru mediu sa se concentreze pentru a face produsul mai ecologic.

De ce vor firmele sa proiecteze pentru mediu?

Intreprinderile moderne isi propun toate sa produca bunuri la un cost redus, mentinand in acelasi timp calitatea, ramanand competitive pe piata globala si indeplinind preferintele consumatorilor pentru produse mai ecologice. Pentru a ajuta companiile sa faca fata acestor provocari, EPA incurajeaza companiile sa incorporeze masuri de mediu in procesul de proiectare. Beneficiile incorporarii DfE includ: economii de costuri, riscuri reduse de afaceri si de mediu, oportunitati extinse de afaceri si de piata si respectarea reglementarilor de mediu.

Companii si produse

• Starbucks: Starbucks isi reduce amprenta de carbon prin construirea de magazine si instalatii mai eficiente din punct de vedere energetic, conservarea energiei si a apei si achizitionarea de credite pentru energie regenerabila. Starbucks a obtinut certificate LEED in 116 magazine din 12 tari. Starbucks a creat chiar si un magazin certificat LEED in Denver. Obiectivul Starbucks este de a reduce consumul de energie cu 25% si de a acoperi 100% din energia electrica cu energie regenerabila pana in 2015.
• Hewlett Packard: HP se straduieste sa reduca energia utilizata in productie, sa dezvolte materiale care au un impact mai mic asupra mediului si sa proiecteze echipamente usor de reciclat.
• IBM: Scopul lor este de a extinde durata de viata a produsului dincolo de simpla productie si de a utiliza produse reutilizabile si reciclabile. Aceasta inseamna ca IBM lucreaza in prezent la crearea produselor care pot fi eliminate in siguranta la sfarsitul duratei de viata a produsului. De asemenea, reduc consumul de energie pentru a-si reduce amprenta de carbon.
• Philips: De aproape 20 de ani, dezvoltarea durabila a fost o parte cruciala a procesului de luare a deciziilor si de fabricatie Philips. Obiectivul Philips este de a produce produse avand in vedere responsabilitatea lor asupra mediului. Nu numai ca lucreaza la reducerea energiei in timpul procesului de fabricatie, Phillips participa si la un proiect unic, filantropia prin proiectare. Din 2005, Philips lucreaza si dezvolta filantropia prin design. Ei colaboreaza cu alte organizatii pentru a-si folosi expertiza si inovatia pentru a ajuta partile mai fragile ale societatii noastre.

Pe langa aceste nume mari de marca, exista mai multe alte companii de produse de consum in programul DfE, inclusiv:

• Atlantic Chemical & Equipment Co.
• Solutii de curatare americane
• BCD Supply
• Tehnologie beta
• Brighton SUA

Cum proiecteaza un business pentru mediu?

Un business poate proiecta pentru mediu prin:

• Evaluarea impactului proceselor si produselor sale asupra sanatatii umane si asupra mediului.
• Identificarea informatiilor necesare pentru luarea deciziilor privind sanatatea umana si mediul inconjurator
• Realizarea unei evaluari a alternativelor
• Luarea in considerare a beneficiilor inlocuirii substantelor chimice
• Reducerea utilizarii si eliberarii substantelor chimice toxice prin inovatia tehnologiilor mai curate care utilizeaza substante chimice mai sigure.
• Implementarea masurilor de prevenire a poluarii, eficienta energetica si alte masuri de conservare a resurselor.
• Realizarea de produse care pot fi refolosite si reciclate
• Monitorizarea impactului asupra mediului si a costurilor asociate fiecarui produs sau proces
• Recunoaste ca, desi schimbarea poate fi rapida, in multe cazuri este necesar un ciclu de evaluare si imbunatatire continua.

Protectie stratosferica impotriva ozonului

Standardele Nationale de Calitate a Aerului Ambiental din SUA (NAAQS, pronuntate „naks”) sunt limite privind concentratia atmosferica a sase poluanti care cauzeaza smog, ploi acide si alte pericole pentru sanatate. Infiintata de Agentia pentru Protectia Mediului din Statele Unite (EPA) sub autoritatea Legii privind aerul curat (42 U.S.C. 7401),  NAAQS se aplica pentru aerul exterior din toata tara.

Cele sase criterii de poluanti atmosferici (CAP), pentru care sunt stabilite limite in NAAQS, sunt ozonul (O3), particulele atmosferice, plumbul, monoxidul de carbon (CO), oxizii de sulf (SOx) si oxizii de azot (NOx) ). Acestea sunt de obicei emise din multe surse din industrie, minerit, transport, producerea de energie electrica si agricultura. In multe cazuri, acestea sunt produsele arderii combustibililor fosili sau a proceselor industriale.

Standardele nationale de emisii pentru poluantii atmosferici periculosi acopera multe alte substante chimice si necesita reducerea maxima realizabila pe care EPA o determina ca fiind fezabila.

Background

Cele sase criterii de poluanti atmosferici au fost primul set de poluanti recunoscuti de Agentia Statelor Unite pentru Protectia Mediului ca avand nevoie de standarde la nivel national. Legea privind aerul curat impune ca APE sa stabileasca standardele nationale de calitate a aerului din SUA (NAAQS) pentru cele sase CAP. NAAQS sunt bazate pe sanatate si EPA stabileste doua tipuri de standarde: primar si secundar. Standardele primare sunt concepute pentru a proteja sanatatea populatiilor „sensibile”, cum ar fi astmatici, copii si varstnici. Standardele secundare se refera la protejarea mediului.

Acestea sunt concepute pentru a aborda vizibilitatea, deteriorarea culturilor, vegetatiei, cladirilor si animalelor.

EPA a stabilit NAAQS in conformitate cu sectiunile 108 si 109 din Actul SUA privind aerul curat, care a fost modificat ultima data in 1990. Aceste sectiuni solicita APE sa enumere poluantii atmosferici pe scara larga care ar putea fi in mod rezonabil de asteptat sa puna in pericol sanatatea sau bunastarea publica si sa emita criterii de calitate a aerului pentru acestia care evalueaza cele mai recente informatii stiintifice disponibile despre natura si efectele expunerii mediului inconjurator.

Protectia impotriva ozonului stratosferic este ceruta de sectiunea 602 din Legea privind aerul curat din 1990. Prezentul regulament vizeaza scaderea emisiilor de clorofluorocarburi (CFC) si a altor substante chimice care distrug stratul de ozon stratosferic. Initiativa de protectie clasifica substantele care epuizeaza ozonul in doua clase: Clasa I si Clasa II.

Substantele din clasa I includ 20 de tipuri diferite de substante chimice si toate au fost eliminate treptat din procesele de productie incepand cu anul 2000. Substantele din clasa II constau din 33 de hidroclorofluorocarburi diferite (HCFC). EPA a inceput deja planuri de reducere a emisiilor de HCFC si intentioneaza sa elimine complet substantele din clasa II pana in 2030.