Trifan MadalinaÎnainte să pun prima cărămidă sau să apuc să văd măcar un metru cub de beton turnat, am ridicat de unul singur un munte uriaș de frustrare. Totul a pornit de la o decizie curajoasă, dar naivă, de a porni la drum pe cont propriu, convins fiind că faza de proiectare este doar o simplă formalitate pe care o rezolv rapid cu o semnătură și o ștampilă. Realitatea din teren m-a izbit însă din primele săptămâni. Căutarea unui arhitect s-a transformat extrem de repede într-un maraton obositor, secătuitor de energie, care în mod repetat m-a adus în punctul în care voiam să renunț complet, să strâng actele terenului și să le pun într-un sertar.
Am început prin a vizita diverse birouri de arhitectura in Constanta unde interacțiunea era complet robotizată. Mi s-au prezentat mape întregi cu proiecte de sertar, concepte prefabricate și complet impersonale, pe care unii încercau să mi le vândă ca fiind soluția ideală pentru stilul meu de viață, fără ca măcar să mă cunoască. Când am încercat să ies din aceste tipare și să cer ceva personalizat, m-am lovit de o altă extremă: specialiști care păreau mult mai interesați să își impună propriul ego artistic și să își completeze portofoliul cu o structură extravagantă, ignorând complet dorințele mele sau limitările logice ale unui buget.
Alții m-au încurcat teribil timp de luni de zile, promițându-mi mări și sate, ca mai apoi să îmi livreze estimări financiare astronomice sau, mai rău, să ridice neputincioși din umeri când îi întrebam detalii tehnice extrem de concrete despre cum se comportă anumite finisaje în timp, sub acțiunea intemperiilor severe.
Sincer să fiu, după toate aceste eșecuri, ajunsesem într-un punct critic în care nici eu nu mai știam ce îmi doresc cu adevărat. Intram în fiecare seară pe internet, deschideam zeci de tab-uri, salvam sute de imagini complet diferite și mă simțeam de-a dreptul copleșit de un volum uriaș de opțiuni și stiluri. În mintea mea era un haos total. Pe de o parte, mă atrăgeau spațiile vitrate uriașe, de sus până jos, specifice arhitecturii ultra-moderne, dar imediat îmi făceam griji legate de intimitate, de rezistența la vânturile violente și de costurile enorme cu încălzirea sau climatizarea. Pe de altă parte, voiam un aspect minimalist, curat, dar îmi era groază ca rezultatul final să nu pară o clădire rece, industrială și lipsită de viață. Eram complet blocat într-un cerc vicios de idei contradictorii și profund obosit de sfaturile direct proporționale cu numărul de meșteri sau proiectanți cu care discutam.
Totul a luat o turnură radicală în momentul în care am trecut pragul biroului doamnei arhitect Ana Enica. Spre deosebire de absolut toți ceilalți profesioniști cu care interacționasem până atunci, ea nu a deschis discuția arătându-mi schițe gata făcute și nici nu a încercat să îmi vândă un șablon rapid. Prima noastră întâlnire nu a fost deloc despre metri pătrați, număr de camere sau bugete de materiale, ci despre lucruri mult mai profunde: despre cum arată rutina mea zilnică, ce tabieturi am dimineața, cum îmi petrec weekendurile și cum îmi imaginez o zi ideală în viitorul meu cămin.
Cu o răbdare rară și o atenție incredibilă la detalii, doamna arhitect Ana ENICA a început să cearnă cu tact toată acea avalanșă de idei dezorganizate pe care le aveam în cap. A luat telefonul meu plin de imagini salvate la întâmplare de pe Pinterest, le-a analizat structurat și a început să curețe zgomotul de fond, extrăgând cu o precizie chirurgicală exact acele elemente subtile care rezonaseră cu mine fără ca eu măcar să îmi dau seama de ele.
Din acel punct, totul a devenit fluid. M-a ajutat enorm să înțeleg volumetria tridimensională, cum circulă fluxurile de aer, cum pătrunde lumina naturală pe parcursul fiecărui anotimp și cum putem obține acea senzație superbă de libertate și spațiu deschis fără să irosim bugete uriașe pe soluții structurale inutil de complicate. Acolo unde alți proiectanți doar dădeau din cap mecanic și îmi spuneau că se rezolvă fără să îmi explice cum, ea îmi demonta miturile și îmi arăta tehnic de ce o anumită variantă este mai durabilă pe termen lung sau cum o simplă repoziționare a unei ferestre sau a unui perete interior poate schimba radical întreaga atmosferă și utilitate a unei camere.
Datorită ei, un proces care până atunci fusese o sursă uriașă de stres, nopți nedormite și anxietate s-a transformat într-o etapă fascinantă de descoperire. Am văzut, pas cu pas, cum toate ideile mele confuze primesc în sfârșit o formă coerentă, aerisită, curată și incredibil de funcțională. Ana Enica a fost ghidul tehnic și uman de care aveam nevoie disperată ca să trec peste toate blocajele birocratice și conceptuale. Mi-a oferit nu doar un dosar complet de planșe, ci o certitudine de neprețuit: aceea că rezultatul final mă reprezintă în totalitate și că va trece cu brio testul timpului.
Cornelia Radulescu
