Parul este un filament proteic care creste din foliculii care se gasesc in derma. Parul este una dintre caracteristicile definitorii ale mamiferelor. Corpul uman, in afara de zonele de piele glabra, este acoperit de foliculi care produc un fir gros de par, care devine fin in anumite zone.
Cel mai frecvent interes pentru par se concentreaza asupra cresterii parului, tipurilor de par si ingrijirii parului, dar parul este, de asemenea, un biomaterial important compus in principal din proteine, in special alfa-keratina.
Atitudinile fata de diferite forme de par, cum ar fi coafurile si indepartarea parului, variaza foarte mult intre diferite culturi si perioade istorice, dar este adesea folosit pentru a indica convingerile personale sau pozitia sociala a unei persoane, cum ar fi varsta, sexul sau religia.
Prezentare generala
Cuvantul „par” se refera de obicei la doua structuri distincte:
- partea de sub piele, numita foliculul de par sau, atunci cand este trasa de sub piele, bulb sau radacina. Acest organ este localizat in derm si mentine celulele stem, care nu numai ca recresc parul dupa cadere, dar sunt si antrenate pentru a repara pielea dupa o eventuala rana.
- axul, care este partea filamentoasa dura ce se extinde deasupra suprafetei pielii. O sectiune transversala a arborelui de par poate fi impartita aproximativ in trei zone.
Fibrele de par au o structura formata din mai multe straturi, incepand din exterior:
- cuticula, care consta din mai multe straturi de celule plate, subtiri, suprapunandu-se una peste cealalta, sub forma de sindrila
- cortexul, care contine fasciculele de keratina in structurile celulare
- medulla, o zona dezorganizata si deschisa in centrul fibrei
Fiecare fir de par este alcatuit din medula, cortex si cuticule. Regiunea cea mai interioara, medulla, nu este intotdeauna prezenta si este o regiune deschisa, nestructurata. Cortexul extrem de structural si organizat, sau al doilea din cele trei straturi ale parului, este sursa principala de rezistenta mecanica si absorbtie a apei.
Cortexul contine melanina, care coloreaza fibra pe baza numarului, distributiei si tipurilor de granule de melanina. Forma foliculului determina forma cortexului, iar forma fibrei este legata de cat de drept sau de cret este parul. Persoanele cu par drept au fibre rotunde ale parului.
Fibrele ovale si alte forme duc, in general, la par mai ondulat sau mai cret. Cuticula este acoperirea exterioara. Structura sa complexa se desfasoara pe masura ce parul se umfla si este acoperita cu un singur strat molecular de lipide, care face parul sa respinga apa. Diametrul parului uman variaza de la 0,017 la 0,18 milimetri (0,00067 pana la 0,00709 in).
Exista doua milioane de glande tubulare mici si glande sudoripare care produc fluide apoase, care racesc corpul prin evaporare. Glandele de la radacina parului produc o secretie grasa care lubrifiaza parul.
Cresterea parului incepe in interiorul foliculului de par. Singura portiune „vie” a parului se gaseste in folicul. Parul vizibil este firul de par, care nu prezinta activitate biochimica si este considerat „mort”. Baza radacinii parului („bulbul”) contine celulele care produc arborele parului. Alte structuri ale foliculului de par includ glanda sebacee care produce ulei, care lubrifiaza parul si muschii – arector pili, care sunt responsabili de ridicarea firelor de par.
Radacina parului
Radacina parului se termina printr-o protuberanta, bulbul de par, care are o culoare mai alba si o textura mai moale decat arborele, si este depus intr-o involutie foliculara a epidermei, numita foliculul de par.
Bulbul parului este format din tesut conjunctiv fibros, membrana sticloasa, teaca radiculara externa, teaca radiculara interna compusa din strat epitelial (stratul lui Henle) si strat granular (stratul lui Huxley), cuticula, cortexul si medulla.
Culoare naturala
Toate culorile naturale ale parului sunt rezultatul a doua tipuri de pigmenti ai parului. Ambii pigmenti sunt de fapt doua tipuri de melanina, produse in interiorul foliculului de par si ambalate in granule gasite in fibre.
Eumelanina este pigmentul dominant in parul castaniu si in parul negru, in timp ce feomelanina este dominanta in parul rosu. Parul blond este rezultatul unei pigmentari reduse in firul de par.
Parul cenusiu apare atunci cand productia de melanina scade sau se opreste, in timp ce polioza este parul (si adesea pielea de care este atasat parul), care prezinta pete, ceea ce inseamna ca nu a posedat niciodata melanina sau aceasta s-a pierdut din motive genetice naturale, in general in primii ani de viata.
Cresterea parului uman
Parul creste peste tot pe corpul extern, cu exceptia membranelor mucoase si a pielii glabre, cum ar fi pe palmele mainilor, talpile picioarelor si buzele.
Parul urmeaza un ciclu de crestere specific cu trei faze distincte si concomitente: fazele anagen, catagen si telogen; toate cele trei apar simultan pe tot corpul. Fiecare are caracteristici specifice care determina lungimea parului.
Corpul are diferite tipuri de par, inclusiv par vellus si par androgen, fiecare cu propriul tip de constructie celulara. Constructia diferita confera parului caracteristici unice, servind unor scopuri specifice, in principal pentru caldura si protectie.
Textura
Parul exista intr-o varietate de texturi. Trei aspecte principale ale texturii parului sunt modelul de ondulare, volumul si consistenta. Derivatiile texturii parului nu sunt pe deplin intelese. Parul de mamifer este compus din keratina.
Exista o serie de teorii referitoare la modelele de ondulare ale parului dar oamenii de stiinta au ajuns sa creada ca forma firului de par are un efect asupra ondularii parului individului. Un ax foarte rotund permite prezenta a mai putine legaturi disulfura in firul de par. Aceasta inseamna ca legaturile prezente sunt direct aliniate, rezultand parul drept.
Cu cat firul de par devine mai plat, cu atat mai ondulat devine parul in sine, deoarece forma permite compactarea mai multor cisteine, rezultand o forma indoita care, cu fiecare legatura disulfura suplimentara, devine mai ondulata. Deoarece forma foliculului de par determina modelul ondularii, dimensiunea foliculului de par determina grosimea.
In timp ce circumferinta foliculului de par se poate extinde, la fel si grosimea foliculului de par. Ca rezultat, volumul de par al unei persoane poate fi subtire, normal sau gros. Consistenta parului poate fi aproape intotdeauna grupata in trei categorii: fin, mediu si grosier. Aceasta trasatura este determinata de volumul foliculului pilos si de starea firului.
Parul fin are cea mai mica circumferinta, parul grosier are cea mai mare circumferinta, iar parul mediu are dimensiuni situate intre celelalte doua. Parul grosier are o cuticula mai deschisa decat parul subtire sau mediu, facandu-l sa fie cel mai poros.
Functii
Multe mamifere au blana si alte fire de par care indeplinesc functii diferite. Parul ofera reglare termica si camuflaj pentru multe animale; pentru altele ofera semnale catre alte animale, cum ar fi avertismente, semnale de imperechere sau alte afisaje comunicative iar pentru unele animale parul ofera functii defensive si, rareori, chiar protectie.
Parul are si o functie senzoriala, extinzand simtul tactil dincolo de suprafata pielii. Firele de protectie dau avertismente care pot declansa o reactie de retragere.
Caldura
In timp ce oamenii au dezvoltat imbracaminte si alte mijloace de a se incalzi, parul gasit pe cap serveste in principal ca sursa de izolare termica si racire (atunci cand transpiratia se evapora din parul imbibat), precum si protectie impotriva expunerii la radiatii ultraviolete. Functia parului in alte locatii este dezbatuta.
Palariile si paltoanele sunt inca necesare in timpul activitatilor in aer liber pe vreme rece pentru a preveni degeraturile si hipotermia, dar parul de pe corpul uman ajuta la mentinerea temperaturii interne. Cand corpul este prea rece, muschii arector pili gasiti atasati de foliculii de par se ridica, determinand parul din acesti foliculi sa faca acelasi lucru.
Aceste fire formeaza apoi un strat de captare a caldurii deasupra epidermei. Acest proces este numit formal piloerectie, derivat din cuvintele latine „pilus” („par”) si „erectio” („ridicare”), dar fenomenul este mai frecvent cunoscut sub numele de „piele de gaina”. Acest lucru este mai eficient la alte mamifere a caror blana se intoarce pentru a crea buzunare de aer intre firele de par care izoleaza corpul de frig.
Actiunile opuse apar atunci cand corpul este prea cald; muschii arector fac ca parul sa se intinda pe piele, ceea ce permite caldurii sa iasa.
Protectie
La unele mamifere, cum ar fi arici si porcupini, firele de par au fost modificate in spini duri sau plume. Acestea sunt acoperite cu placi groase de keratina si servesc drept protectie impotriva pradatorilor. Parul gros, cum ar fi cel din coama leului si din blana ursului grizzly, ofera o anumita protectie impotriva daunelor fizice, cum ar fi muscaturile si zgarieturile.
Sensul atingerii
Deplasarea si vibratia arborilor de par sunt detectate de receptorii nervosi ai foliculului de par si de receptorii nervosi din piele. Parul poate simti miscarile aerului, precum si atingerea obiectelor fizice si ofera o constientizare senzoriala a prezentei ectoparazitilor. Unele fire de par, cum ar fi genele, sunt deosebit de sensibile la prezenta unor substante potential daunatoare.
Sprancene si gene
Genele si sprancenele ajuta la protejarea ochilor de praf, murdarie si transpiratie.
Sprancenele ofera o protectie moderata a ochilor de murdarie, transpiratie si ploaie. De asemenea, joaca un rol cheie in comunicarea non-verbala prin afisarea emotiilor precum tristete, furie, surpriza si emotie. La multe alte mamifere, acestea contin fire de par mult mai lungi, asemanatoare mustatilor, care actioneaza ca senzori tactili.
Genele cresc la marginile pleoapei si protejeaza ochiul de murdarie. Acestea sunt pentru oameni, camile, cai, struti etc., ceea ce este mustata pentru pisici; sunt utilizate pentru a simti cand murdaria, praful sau orice alt obiect potential daunator este prea aproape de ochi. Ochiul se inchide reflex ca urmare a acestei senzatii.
