Ce este paradoxul Jevons? In economie, paradoxul Jevons (numit uneori si efectul lui Jevons), apare atunci cand progresul tehnologic sau politica guvernamentala maresc eficienta cu care este utilizata o resursa (reducand cantitatea necesara pentru o singura utilizare), dar rata consumului acelei resurse creste, din cauza cresterii cererii.
Paradoxul lui Jevons este probabil cel mai cunoscut paradox din economia mediului. Cu toate acestea, guvernele si ecologistii presupun in general ca salturile in eficienta vor reduce consumul de resurse, ignorand posibilitatea aparitiei paradoxului.
In 1865, economistul englez William Stanley Jevons a observat ca imbunatatirile tehnologice care au sporit eficienta utilizarii carbunelui au dus la cresterea consumului de carbune intr-o gama larga de industrii. El a sustinut ca, spre deosebire de logica obisnuita, progresul tehnologic nu ar putea fi bazat pe reducerea consumului de combustibil.
Problema a fost reexaminata de catre economistii moderni care studiaza efectele de recuperare a consumului din eficienta energetica imbunatatita. In plus fata de reducerea cantitatii necesare pentru o anumita utilizare, eficienta imbunatatita scade si costul relativ al utilizarii unei resurse, ceea ce mareste cantitatea ceruta.
Acest lucru contracareaza (intr-o oarecare masura) reducerea utilizarii, datorita eficientei imbunatatite. In plus, eficienta imbunatatita creste veniturile reale si accelereaza cresterea economica, crescand in continuare cererea de resurse. Paradoxul Jevons apare atunci cand predomina efectul cresterii cererii, iar eficienta imbunatatita creste viteza cu care sunt utilizate resursele.
Exista o dezbatere considerabila cu privire la dimensiunea revenirii in eficienta energetica si relevanta paradoxului Jevons pentru conservarea energiei. Unii resping paradoxul, in timp ce altii isi fac griji ca poate fi o solutie sa urmareasca sustenabilitatea prin cresterea eficientei energetice.
Unii economisti de mediu au propus o noua solutie – cresterile in eficienta sa fie cuplate cu politici de conservare care mentin costul utilizarii constant (sau mai mare) pentru a evita paradoxul lui Jevons. Politicile de conservare care maresc costurile de utilizare (cum ar fi plafonul si comertul sau impozitele verzi) pot fi utilizate pentru a controla efectul de revenire.
Ce este paradoxul Jevons? Istorie
Paradoxul Jevons a fost descris pentru prima data de economistul englez William Stanley Jevons in cartea sa din 1865, The Carbon Question. Jevons a observat ca consumul de carbune din Anglia a crescut dupa ce James Watt a introdus motorul cu aburi Watt, ceea ce a imbunatatit foarte mult eficienta motorului cu aburi pe carbune, de la designul anterior al lui Thomas Newcomen.
Inovatiile lui Watt au facut din carbune o sursa de energie mai rentabila, ducand la utilizarea crescuta a motorului cu abur intr-o gama larga de industrii. La randul sau, aceasta a crescut consumul total de carbune, chiar daca cantitatea de carbune necesara pentru o anumita aplicatie a scazut.
Jevons a sustinut ca imbunatatirile in eficienta consumului de combustibil tind sa creasca (mai degraba decat sa scada) consumul de combustibil, scriind: „Este o confuzie de idei sa presupunem ca utilizarea economica a combustibilului este echivalenta cu consumul redus. Dimpotriva, consumul va creste.”
In acel moment, multi din Marea Britanie se temeau ca rezervele de carbune scadeau rapid, dar unii experti au opinat ca imbunatatirea tehnologiei ar reduce consumul de carbune. Jevons a sustinut ca aceasta opinie era incorecta, deoarece cresteri suplimentare ale eficientei ar tinde sa creasca utilizarea carbunelui.
Prin urmare, imbunatatirea tehnologiei ar tinde sa creasca rata cu care se epuizau depozitele de carbune din Anglia si nu s-ar putea baza pe acest lucru, pentru a rezolva problema.
Desi Jevons s-a concentrat initial pe problema carbunelui, conceptul a fost extins de atunci la utilizarea oricarei resurse, inclusiv, de exemplu, utilizarea apei si contactul interpersonal. Extinderea sclaviei in Statele Unite ca urmare a inventiei ginului de bumbac a fost, de asemenea, citata ca exemplu de paradox. Paradoxul Jevons este poate cel mai cunoscut paradox din economia mediului.
Cauze
Economistii au observat ca unii consumatori tind sa calatoreasca mai mult atunci cand masinile lor sunt mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil, provocand o „revenire” a cererii de combustibil. O crestere a eficientei cu care este utilizata o resursa (de exemplu, combustibil) determina o scadere a costului utilizarii resursei respective atunci cand este masurata in functie de ceea ce poate realiza (de exemplu, calatoria). In general vorbind, o scadere a costului (sau pretului) unui bun sau serviciu va creste cantitatea ceruta (legea cererii).
Cu un cost mai mic pentru calatorii, consumatorii vor calatori mai mult, crescand cererea de combustibil. Aceasta crestere a cererii este cunoscuta sub numele de efect de revenire si poate fi sau nu suficient de mare pentru a compensa scaderea initiala a consumului de combustibil. Paradoxul Jevons apare atunci cand efectul de revenire este mai mare de 100%, depasind castigurile initiale, obtinute prin cresterea eficientei.
Marimea efectului de revenire directa depinde de elasticitatea pretului cererii pentru un bun anume. Pe o piata perfect competitiva, in care combustibilul este singura intrare utilizata, daca pretul combustibilului ramane constant, dar eficienta este dublata, pretul efectiv al calatoriei ar fi redus la jumatate (se poate cumpara de doua ori mai mult).
Daca, ca raspuns, cantitatea de calatorie achizitionata depaseste dublul (adica cererea este elastica la pret), atunci consumul de combustibil ar creste si ar aparea paradoxul Jevons. Daca cererea este inelastica, pretul ar fi mai putin decat dublu, iar consumul de combustibil ar scadea.
Cu toate acestea, bunurile si serviciile utilizeaza in general mai mult de un tip de intrare (de exemplu, combustibil, forta de munca, utilaje), iar alti factori, in afara de costul de intrare, pot afecta si pretul. Acesti factori tind sa reduca efectul de revenire, facand paradoxul Jevons mai putin probabil sa apara.
Ce este paradoxul Jevons? Postulatul Khazzoom – Brookes
In anii 1980, economistii Daniel Khazzoom si Leonard Brookes au revizuit paradoxul Jevons pentru cazul utilizarii energiei de catre societate. Brookes, pe atunci economist-sef la Autoritatea pentru Energie Atomica din Marea Britanie, a sustinut ca incercarile de a reduce consumul de energie prin cresterea eficientei energetice, ar creste pur si simplu cererea de energie in economie per ansamblu.
Khazzoom s-a concentrat asupra faptului ca potentialul de revenire a fost ignorat in standardele obligatorii de performanta pentru aparatele de uz casnic, stabilite de Comisia pentru energie din California.
In 1992, economistul Harry Saunders a numit ipoteza ca imbunatatirile in eficienta energetica functioneaza pentru a creste (mai degraba decat pentru a scadea) consumul de energie asa cum este el prezentat in postulatul Khazzoom – Brookes si a sustinut ca ipoteza se sustine in mare parte prin teoria cresterii neoclasice (teoria economica principala a capitalului de acumulare, progres tehnologic si crestere economica pe termen lung). Saunders a aratat ca postulatul Khazzoom – Brookes apare in modelul de crestere neoclasic sub o gama larga de ipoteze.
Potrivit lui Saunders, cresterea eficientei energetice tinde sa creasca consumul de energie cu doua mijloace. In primul rand, cresterea eficientei energetice face utilizarea energiei relativ mai ieftina, incurajand astfel utilizarea sporita (efectul de revenire directa). In al doilea rand, cresterea eficientei energetice creste veniturile reale si duce la cresterea economica, ceea ce determina cresterea consumului de energie pentru intreaga economie.
La nivel microeconomic (privind o piata individuala), chiar si cu efectul de revenire, imbunatatirile in eficienta energetica duc de obicei la un consum redus de energie. Adica, efectul de revenire este de obicei mai mic de 100% si se evita paradoxul Jevons.
Cu toate acestea, la nivel macroeconomic, o energie mai eficienta (si, prin urmare, relativ mai ieftina) duce la o crestere economica mai rapida, ceea ce creste consumul de energie in intreaga economie. Saunders a sustinut ca, tinand seama atat de efectele microeconomice, cat si de cele macroeconomice, progresul tehnologic care imbunatateste eficienta energetica va tinde sa creasca consumul general de energie.
Politica de conservare a energiei
Jevons a avertizat ca prin cresterea eficientei consumului, trendul este sa se creasca consumul de combustibil. Cu toate acestea, acest lucru nu implica faptul ca eficienta imbunatatita a consumului de combustibil este lipsita de valoare daca apare paradoxul Jevons; o eficienta mai mare a combustibilului permite o productie mai mare si o calitate a vietii materiale mai ridicata.
De exemplu, un motor cu abur mai eficient a permis transportul mai ieftin de marfuri si a persoaneloe care au contribuit la Revolutia Industriala. Cu toate acestea, daca postulatul Khazzoom – Brookes este corect, eficienta crescuta a combustibilului, de la sine, nu va reduce rata de epuizare a combustibililor fosili, la nivel global.
Exista o dezbatere considerabila daca postulatul Khazzoom-Brookes este corect si cu privire la relevanta paradoxului Jevons pentru politica de conservare a energiei. Majoritatea guvernelor, ecologistilor si ONG-urilor urmaresc politici care imbunatatesc eficienta, considerand ca aceste politici vor reduce consumul de resurse si vor reduce problemele de mediu. Altii, inclusiv multi economisti de mediu, se indoiesc de aceasta „strategie de eficienta” in directia sustenabilitatii si isi fac griji ca cresterile de eficienta pot duce, de fapt, la cresterea productiei si consumului.
Ei sustin ca, pentru ca utilizarea resurselor sa scada, cresterea eficientei ar trebui sa fie combinata cu alte politici care limiteaza utilizarea resurselor. Cu toate acestea, alti economisti de mediu subliniaza ca, desi paradoxul Jevons poate aparea in unele situatii, dovezile empirice pentru aplicabilitatea sa pe scara larga sunt limitate.
