Elastrografia este un instrument complementar prezent pe unele aparate cu ultrasunete si care va ajuta la imbunatatirea analizei leziunilor mamare. Aceasta tehnica se bazeaza pe masurarea elasticitatii tesuturilor (modulul lui Young). Intr-adevar, o leziune flexibila si mobila este destul de sugestiva pentru o leziune benigna, in timp ce o leziune dura si fixa poate da nastere la frica unei tumori maligne.
Cu toate acestea, o elastografie Cluj nu este un instrument destinat a fi utilizat singur. Se efectueaza ecografia mamara obisnuita 2B, urmata de elastografie, daca este necesar, pentru a ajuta la diagnosticarea unei leziuni. In plus, aceste doua examinari vin, in general, in plus fata de o mamografie in timpul careia a fost detectata o anomalie: fac posibila precizarea diagnosticului si ajuta medicul sa ia decizia de a biopsia sau nu leziunea astfel analizata.
Date calitative si/sau cantitative
Tehnica nu este noua: incepand cu anii 1980, proprietatile elastice ale diferitelor tesuturi au fost studiate, fie prin imagistica prin deformare, fie prin propagarea undelor. Astfel, studiul elasticitatii a fost folosit mai intai pentru explorarea hepatica (in special pentru diagnosticul fibrozei), apoi pentru tiroida, iar acum mamara si prostatica.
Exista, de asemenea, diferite sisteme de elastografie in functie de producator: cu unele dispozitive este necesar sa efectuezi miscari repetate de presiune cu sonda pe piele, in timp ce cu altele este necesar sa nu apesi sanul cu sonda. Unii furnizeaza informatii calitative (scale de culoare), iar altii combina date cantitative (in kPa).
Deoarece exista diferite moduri de a studia elasticitatea unei leziuni cu ultrasunete, este important sa cunosti regulile de buna practica ale fiecarui sistem, pentru a obtine o imagine de buna calitate si informativa.
Astfel efectuata dupa ultrasunete, elastografia dureaza doar cateva minute si rezultatele sunt imediat cunoscute. Analiza unei anomalii mamare la ultrasunete face posibila caracterizarea si clasificarea acesteia mai bine. Elastografia este deosebit de utila pentru clasificarea ACR3 (foarte probabil anomalie benigna, de care trebuie sa fii atent) sau ACR4 (anomalie nedeterminata, care trebuie biopsiata).
Intr-adevar, aceasta face posibila imbunatatirea performantei ultrasunetelor si in special caracterizarea leziunilor, pentru a le clasifica mai bine: sa nu depaseasca o leziune ACR4 si, prin urmare, sa biopsieze o anomalie benigna; si, dimpotriva, scade rata malignitatii in leziunile ACR3 care ar fi putut fi clasificate ca ACR4 si biopsiate.
Un studiu recent multicentric arata ca, utilizata in acest mod, elastografia poate creste specificitatea examinarii cu ultrasunete de la 61 la 78,5%, fara a modifica sensibilitatea.
Un alt avantaj ar fi reducerea frecventei de monitorizare a ACR3-urilor sau reclasificarea acestora ca ACR2, dar, desi atractiva, acest potential nu a fost inca demonstrat si, prin urmare, trebuie luat in considerare de la caz la caz.
Elastografia este un instrument foarte interesant, dar nu este necesar si util pentru analiza tuturor leziunilor. Datele elastografice ar trebui interpretate intotdeauna impreuna cu analiza morfologica clasica a ultrasunetelor 2B.
Retine ca exista leziuni dure in elastografie care sunt benigne, cum ar fi o cicatrice fibroasa, un fibroadenom hialin sau calcificat, o mastopatie fibroasa (fals pozitive).
